Se afișează postările cu eticheta probleme sentimentale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta probleme sentimentale. Afișați toate postările

miercuri, 27 ianuarie 2010

"I will always love you babylove"

Sta gravat pe verigheta... si mi-as dori sa fie adevarat.

Te rog nu renunta pentru ca am gresit, iarta-ma si da-mi sansa sa te pretuiesc.

Eu am scris pe a ta: "Thank God I found you baby" si inca multumesc, multumesc in fiecare zi si-l rog sa nu mi te ia, te rog nu, am gresit, iarta-ma, iarta-mi prostie nerecunostinta dar primeste-mi dragostea... Te iubesc enorm...

Stiu ca am gresit si fata de Dumnezeu ca nu te-am pretuit, ca te-am judecat, ca nu am fost rabdator, ca nu am fost un bun crestin, ca nu am pretuit casnicia care mi-a dat-o. Il rog zilnic sa ma ierte, il rog, sa iti fie aproape, sa te faca bine, sa te ajute sa-ti gasesti linistea.

Vreau sa te iubesc pentru totdeauna, vreau sa fac ceea ce trebuie de acum in colo, sa fiu sotul pe care ti-l doresti, iarta-ma baby, nu vreau sa te pierd.

Probleme sanatate

Baby, si eu si tu am avut probleme de sanatate, nu e vina nimanui, am avut un bagaj de trasaturi si de predispozitii care ne determina daca nu avem grija de noi sa avem probleme de sanatate. Te rog nu mai da vina pe mine pentru problemele tale.

Te rog lasa-ma sa-ti fiu aproape, asa cum ti-am fost mereu, iti amintesti in 2 ani sa fi mers vreodata singura la o consultatie? Te iubesc si te-am iubit, si ti-am vrut mereu binele chiar daca uneori te-am ranit, jignit din nestiinta...

Sunt langa tine, doar cheama-ma, daca vin eu, vei zice ca iar te stresez... Iti vreau binele baby. Lasa-ma sa lupt alaturi de tine pentru noi, pentru ca deocamdata ma lupt cu tine, ca sa ma crezi ca ma caiesc, si ca te vreau.

Vreau sa fiu langa tine, sa te duc unde ai nevoie, sa dam telefoane impreuna, sa cautam pe net impreuna, sa ne consiliem, tot ce faceam inainte, era bine, imi pare rau ca nu am apreciat mai mult.

Iarta-ma te rog si lasa-ma sa fiu langa tine.

Ce e diferit de asta vara pana acum?

La despartirea de asta vara nu am fost asa de disperat... adica eram si atunci, dar nu in halul asta, acum sunt sigur ca am facut depresie. Nu mai pot sa dorm, ma trezesc la 6 dimineata fara ceas si nu mai dorm, indifernt de ora de culcare. Dar nu asta e important...

Asta vara, am vrut sa ne impacam, pentru ca te iubesc, pentru ca mi-era greu fara tine, pentru ca te apreciez mult.

De atunci pana acum, s-au produs niste schimbari, am invatat ce inseamna casnicia, am invatat ce inseamna credinta, apreciez foarte mult viata de familie. Am avut momente dupa ce ne-am casatorit, cand nu era bine, si imi parea rau ca m-am casatorit, ma gandeam ca poate era mai bine daca nu, ca mi-ar fi placut sa ma mai distrez... Imi pare rau ca gandesc asa.

Traiesc pentru viata de familie, pentru dragoste, pentru copii, si nu m-ar face nimic mai fericit decat sa continui casnicia cu tine. Te vreau langa mine o viata intreaga si asa cum eu ma dau pe brazada stiu ca te vei da si tu, stiu ca vei privi totul cu alti ochi dupa un timp.

Cunosc doua cupluri, care amandoua, in primul an sau primii doi, au avut o relatie de casnicie groaznica, si acum sunt superfericiti, ti-e drag sa te uiti la ei, dar au trecut peste momentul care ne copleseste pe toti.

Inca exista iubire si pasiune intre noi, inca exista parteneriatul bun pe care il facem, exista cainta pentru greselile mele si dorinta de a fi mai bun, exista o apreciere enorma pentru tine.

Iarta-ma ca am gresit, mult fata de tine, te iubesc si te-am iubit mereu, dar am avut... pitici pe creier... s-au dus , gata. Fac orice imi ceri sa-ti dovedesc ca nu vreau pe nimeni altcineva, imi schimb si numele de familie daca vrei.

Stiu ca stii ca da, m-am purtat urat, dar ti-am fost mereu alaturi, nu m-am lepadat de tine niciodata si mereu te-am dorit.

Te rog, sa facem sa mearga, de data asta, de la sine, fara graba, nu ma grabesc niciunde in viata asta, decat sa fiu langa tine, vreau sa ne bucuram de drum.

duminică, 24 ianuarie 2010

O speranta sau amagire?

Sa stii ca eu ma agat de speranta care mi-o dai, si daca esti sigura ca nu exista, nu ma lasa sa sper. Mi-e frica sa nu ma amagesti ca nu as vrea sa faci asta doar ca sa-ti ofer liniste, ti-o voi oferi oricum. Dar te iubesc enorm si nu stiu cum sa lupt pentru tine.

Sunt dispus sa renunt la orice, numele meu de familie, planurile de viitor, prietenii mei... orice ca sa am dragostea ta, alaturi de tine voi trai toata viata (sper) si nici toti prietenii impreuna nu t epot inlocui.

Daca ai promis ca daca iti ofer liniste si divortam intre timp, si peste 5-6 luni, daca te mai iubesc, si te mai doresc la fel de mult, voi mai avea o sansa, atunci nu inteleg, de ce sa nu amanam divortul final? Te las linistita intre timp, fac tot ceea ce imi ceri... dar nu renunta te rog. Daca e sa continuam, e mai bine sa continuam ca sot si sotie, casnicia ne va uni mai mult, trebuie doar sa trecem peste micile impasuri.

Stiu ca nu am pretuit casnicia suficient de mult, nu am stiut cum, nu mi-a zis nimeni ca femeile sunt dificile toate in PMS sau in sarcina, sau dupa, sau in primii ani de casatorie. Nu am stiut. Pretuiesc casatoria, imi ofera cel mai nepretuit lucru, o familie.

Jur ca te iubesc si ca ma caiesc pentru tot ce am facut, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta. Si jur ca m-am schimbat, vreau sa ma schimb, vreau sa-ti dedic viata mea tie, sa te fac fericita, iarta-ma ca m-am preocupat mai mult de propria fericire, desi nu asta inseamna sa iubesti, am iubit egoist.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Realul motiv?

Sunt atatea de zis dar tu nu mai ai chef sa ma asculti...

Nu inteleg de ce te porti asa cu mine,tot ce vreau e sa-ti vorbesc,sa ma intelegi si daca pot sa-ti fiu aproape. M-a durut ca nu n-ai lasat sa vin cu tine la doctor si dupa nici nu mi-ai zis cum esti, ce a zis...

Eu nu am renuntat niciodata la tine, chiar si cand mi-era cel mai rau imi propuneam termene care apoi le amanam, pentru ce te iubesc prea mult sa renunt.

Am invatat in ultimul timp sa te accept asa cum esti, si mi-am dat seama ca te pretuiesc mult, as vrea sa dau totul inapoi sa fac altfel dar nu pot. Ma gandeam ca faptul ca suntem casatoriti o sa insemne suficient de mult pentru tine ca sa nu renunti si tot nu stiu de ce.

Care e motivul care te face sa nu mai imi dai o sansa? Vreau ceea ce vrei si tu, casnicie, sa imbatranim alaturi si copii cat mai repede. Si vreau sa ma iubesti, atat. De ce fugi cand dai peste niste mici greutati, te iubesc si te vreau pe tine, azi ni e iluzie,pentru ca te cunosc...

Daca totusi renunti,de ce nu accepti macar sa ma lamuresti si pe mine si sa ma asculti, in prezenta unei persoane impartiale.

De ce cred ca ar trebui sa mai fim impreuna:

- greselile care le-am facut pana acum sunt mici in comparatie cu cea care o facem daca divortam;
- neintelegerile au fost din lipsa de comunicare, nestiinta, lipsa de credinta, si context dificil, cred ca ne duce capul sa trecem si sa rezolvam astea;
- te iubesc inca enorm si cred ca ma mai iubesti si tu inca;
- suntem foarte buni parteneri de viata, suntem buni sa luptam impreuna si daca am ave buna intelegere nu exista nimic ce nu am putea face impreuna;
- ne cunoastem, am ajuns intr-un punct de unde nu poate merge decat mai bine, am gresit mult si vreau sa fiu mai bun, te vreau in viata mea pentru totdeauna; nu vei mai avea alte surpize, alte defecte, cele care le am, voi face tot ce pot sa le schimb, nu exista oameni perfecti
- suntem casatoriti, in fata lui Dumnezeu ar trebui sa luptam pentru asta inainte de renunta
- materialist nu sunt, oricand vrei pot face un act catre maica-ta cum ca am luat eu inprumut de la ea, astfel incat sa nu-ti fie frica ca doar asta ma intereseaza;
- facem contract prenuptial daca vrei, nu am nevoi de nici un apartament;
- vreau copii, curand, si iti voi fii alturi si voi face tot ce pot pentru asta;
- vad casnicia altfel acum si o voi pretui mult mai mult, imi cer scuze ca nu am facut-o;
Te rog gandeste-te, spune-mi cum te simti cu ochiul, ce a zis doctorul, si te rog daca poti sa-mi faci favoarea de a merge sa vorbim cu cineva, tu alegi cu cine, vreau sa ne ajute sa ne intelegem actiunile pana acum.

luni, 18 ianuarie 2010

O sansa sa iti vorbesc, te rog

Baby, te rog nu ma respinge, nu ma evita, stiu ca nu e usor, dar nu doar solutile usoare sunt bune. Poate ai trecut vreodata si tu prin asa ceva, sa disperi pur si simplu dupa cineva, daca da, atunci poate iti mai amintesti ce intentii aveai si ce mult pretuiai persoana respectiva. Asta fac eu acum, asta simt, te pretuiesc foarte mult, te iubesc mult si mi-e greu sa renunt.

Te rog asculta-ma, ajuta-ma sa vad si eu de ce nu ar fi bine sa mai fim impreuna, si asculta-ma si de ce cred eu ca ar merita sa mai fim impreuna. Decizia o luam amandoi, dar hai sa ajungem la un consens, te rog.

Nu vreau sa insist, sa te "stresez" cu rugamintile mele, dar nu ma amana te rog, ofera-mi ceva timp. Acum astept raspunsul de la tine, ai spus ca azi stabilim cand ne vedem, stiu ca ai obiceiul de a amana lucrurile care nu vrei sa le faci, sper sa nu fie asa si acum, sper sa ma intelegi, sper ca iubirea care o mai porti, sa cantareasca mai mult in hotararea ta de a-mi acorda o sansa sau nu.

Nu pierzi nimic, decat timp, dar poti sa castigi un sot, o familie. Te iubesc enorm si te vreau alaturi asa cum esti, cred ca a trecut ce a fost greu si sper ca in continuare sa fie mai bine. Stiu ca tot ceea ce tine de mine, voi face, si tu te vei simiti mai bine alaturi de mine, vei fi mai fericita mai linistita si sper ca daca va fi asa, ma vei aprecia mai mult.

Te rog lasa-ma sa vorbesc cu tine, nu cum fac acum, de unul singur fara siguranta ca vei citi.

Crede-ma ca te iubesc enorm si nu vreau sa traiesc departe de tine.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

E mai greu, nu mai usor...

E mai greu, nu s-a schimbat nimic in bine, inca mai am credinta ca totul ar putea sa fie ok intre noi ... Atat timp cat nu renunt la aceasta credinta nu cred ca voi fi mai bine... Am niste dimineti ingrozitoare, ma trezesc agitat, cu gandul la tine... Si nu stiu ce sa fac, nefacand nimic nu ma reprezinta.... nefacand nimic parca renunt si Doamne ce doare, nu vreau sa fac asta dar nu mai stiu ce sa fac.

Stiu ca ar trebui sa-ti doresti si tu, ar trebui sa ma iubesti suficient de mult ca sa nu renunt, si ma intreb, daca renunti oare inseamna ca nu ma iubesti?

Sunt gelos si urasc toti barbatii, pentru ca oricare altul ar putea fi langa tine pe viitor, si ma doare pentru ca esti babyutza mea, pentru ca te iubesc. Urasc si mai multi pentru ca stiu cum sunt multi barbati, vad unii din prietenii mei, ti-as dori sa fii mai fericita decat ai fost cu mine, si mi-e frica sa nu dai peste unul care nu te va pretui, care va dori doar sa ti-o puna si atat. Ma doare asta pentru ca stiu ca timp de 2 ani, am tanjit dupa orice mangaiere de-a ta, dupa orice moment de intimitate, de confirmare a sentimentelor. Ma doare pentru ca noi, trebuia sa ne pretuim, sa ne distram, sa ne respectam...

Orice femeie, nu esti tu... Ar fi o posibilitate sa ma ascund in bratele altcuiva, dar m-as pacali singur, eu tot la tine ma gandesc, tot pe tine te iubesc. Asta a fost si motivul care m-a tinut sa nu te insel, nimeni nu era tu, eu nu imi doream sa am pe altcineva, niciodata nu mi-am dorit asta, imi doream ca noi sa ne intelegem mai bine... Imi doream ca relatia noastra sa fie mai buna.

Am nevoie de tine, si un pic de iubire sa fiu fericit, si imi voi dedica toata viata tie, dar vreau sa stiu de ce fac asta, vreau sa stiu ca ma vrei pe mine, nu pe cineva langa tine, vreau sa stiu ca nu as putea fi inlocuit, si vreau sa stiu ca daca nu as fi langa tine ai suferi, vreau sa plangi, dar nu din cauza ca te supar eu, ci de fericire, sau poate, pentru ca plec o scurta perioada.

Vreau linistea care ar trebui sa o ofere o relatie de casnicie, si noi nu ne-am bucurat de ea niciodata, eram prea grabiti sa ajungem undeva, ca sa mai mirosim florile de pe drum .

Fiecare zi fara tine e groaznica, acum incerc sa nu te caut, e a treia zi azi cand nu fac nimic, sper sa nu crezi ca am trecut peste, sau ca ies cu altcineva... pentru ca doar la tine ma gandesc si sufar ca un bou. Nu-mi pare rau ca sufar, dar imi pare rau ca nu-mi esti aproape.

Nu stiu daca ar trebui sa-ti arat blogul sau nu, nu stiu daca ar conta sa stii ce simt.

Te iubesc si te voi iubi mereu.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Care e realitatea?

2010.01.06 ora 14.11

Mi-e greu sa nu te caut, ma gandesc la tine tot timpul, si as vrea sa fiu langa tine.

As vrea sa stiu care e realitatea, ce s-a intamplat intre noi.

In 1 rand, motivele pe care ne certam sunt stupide, cred ca altele sunt motivele si nu stiu. Nu e un motiv ca pleoscai ca mananci, sau te uiti la o poza cu gagica unui prieten, poza trimisa de acel prieten ca sa se laude. Si nu cred ca exista neintelegeri ce nu pot fi rezolvate, nu pretind ca sunt sfant si nu gresesc, dar pretind ca sunt un om bun care vrea sa mearga relatia asta.

Daca , m-ai iubit in momentul cand mi-ai zis asta ultima data, nu se paote sa se fi schimbat asta intr-o luna. Avand in vedere ca mai ai sentimente pentru mine, si stiu ca relaizezi ca te iubesc enorm, cred ca nu e ok sa renuntam, cred ca e o greseala. Daca nu crezi la fel, acorda-mi timp si convinge-ma ca nu e asa, pentru iubirea ce ti-o port.

In contextul in care amandoi am gresit, si am avut problemele care le-am avut, nu puteam fi fericiti, nu e atat de clar? Acum ca am trecut impreuna peste greutati, de ce sa ne desparitit cand urmeaza sa fie si bine. Nu am stiut multe, acum, ca stim ar putea fi altfel, atat timp cat vom comunica mai bine, trebuie sa stiu ce vrei ca sa iti pot oferi.

Trebuie sa fiu sigur ca ma iubesti, sa nu mai traiesc cu frica ca nu sunt la fel de bun ca x, y, despre care stiu prea multe... Crede-ma inca sunt geleos pe orice barbat din trecutul si viitorul tau, asta pentru ca te iubesc enorm si mi-e frica sa te pierd. Vreau sa te fac fericita dar ajuta-ma. Vreau sa nu ne mai ranim reciproc si sa ne acordam dragoste, intelegere si bunatate.

Te iubesc baby inca, de asta nu am renuntat, imi asum greselile si sunt dispus sa fac tot ce pot sa mearga, dar am nevoie de tine, nu pot singur, ajuta-ma. Ajuta-ma sa-mi gasesc linstea alaturi de tine, ajuta-ma sa am in continuare o familie, ajuta-ma sa am ocazia sa te pretuiesc mai mult si sa te fac fericita, sa-ti arat mai mult din partea mea buna. Sa-mi continui visele alaturi de tine si sa-ti fiu aproape pentru visele tale. Te iubesc baby si-mi lipsesti.

Acceptarea esecului

2010.01.06 ora 12.30

Eu unul nu sunt impacat, puteam sa fac mai multe, nu se mai pune problema cine cum a gresit, ci doar ca eu, unul nu pot sa zic azi ca am facut tot ceea ce am putut si nu a mers, asta este motivul pentru care nu renunt. Nu voi putea insista, pentru ca devin ... pisalog. Si pentru ca nu vreau sa vrei pentru ca vreau eu, vreau sa vrei pentru ca ma iubesti si pentru ca recunosti ca iti pare rau sa renunti si pentru ca iti amintesti cum a fost la inceput. Te rog, uita-te peste pozele de la inceput, si aminteste-ti cum a decurs, si iti vei da seama de ce nu am mers totul bine, aminteste-ti ca pe langa faptul ca noi nu am facut ceea ce trebuie ca aprteneri de cuplu, am si avut o gramada de necazuri care ar fi pus orice om la pamant, si atunci de ce ma judeci in circumstantele astea? Stii ca sunt un om bun, si sunt un om in primul rand, mai gresesc....

Oare tu esti multumita de tot ceea ce ai facut ca sa fie totul ok? Esti impacata ca ai avut nu o relatie, ci o casnicie, te-ai straduit si nu a mers? E totul ok ... ?

Nu vreau sa traiesc cu un regret, cu intrebare cum ar fi fost daca... hai sa vedem daca... cum e si apoi judecam in cunostinta de cauza... te iubesc... ar trebui sa fie tot ce conteaza...