"I will always love you babylove"

Sta gravat pe verigheta... si mi-as dori sa fie adevarat.

Te rog nu renunta pentru ca am gresit, iarta-ma si da-mi sansa sa te pretuiesc.

Eu am scris pe a ta: "Thank God I found you baby" si inca multumesc, multumesc in fiecare zi si-l rog sa nu mi te ia, te rog nu, am gresit, iarta-ma, iarta-mi prostie nerecunostinta dar primeste-mi dragostea... Te iubesc enorm...

Stiu ca am gresit si fata de Dumnezeu ca nu te-am pretuit, ca te-am judecat, ca nu am fost rabdator, ca nu am fost un bun crestin, ca nu am pretuit casnicia care mi-a dat-o. Il rog zilnic sa ma ierte, il rog, sa iti fie aproape, sa te faca bine, sa te ajute sa-ti gasesti linistea.

Vreau sa te iubesc pentru totdeauna, vreau sa fac ceea ce trebuie de acum in colo, sa fiu sotul pe care ti-l doresti, iarta-ma baby, nu vreau sa te pierd.

Cum s-a produs prima despartire?

Pas 1, micile certuri care le aveam, care au continuat dupa ce te-ai intors de la spital, certuri in care mi-ai repetat de cateva ori de divort.

Pas 2, m-am simtit amenintat, trebuia sa ma protejez, cand ma amenintai de divort ma amenintai si cu banii, asa ca m-am informat doar si am luat facturile cu cheltuieliel comune.

Pas 3, ai realizat ca se poate intampla, in momentul in care ai aflat ca m-am informat de avocat.

Pas 4, te-ai infuriat ca am luat actele... chiar daca nu facusem nimic, si m-ai scos afara.

Pas 5, ti-ai dat seama apoi ca nu ma interesau actele, in momentul in care ai vazut ca ti le-am inapoiat.

Pas 6. am insistat si te-ai impacat cu mine, dar te-ai protejat in contiunare, neaducand actele in casa (nu te-am condmnat) si nedandu-mi decat cheia de la o incuietoare (nu ti-am cerut-o).

Greseala a fost ca nu ne-am straduit sa facem multe schimbari apoi... si lucrurile nu s-au imbunatatit.

Dar niciodata nu mi-am dorit sa divortam, niciodata nu a mers mai departe, tot timpul am cautat impacarea.

O speranta sau amagire?

Sa stii ca eu ma agat de speranta care mi-o dai, si daca esti sigura ca nu exista, nu ma lasa sa sper. Mi-e frica sa nu ma amagesti ca nu as vrea sa faci asta doar ca sa-ti ofer liniste, ti-o voi oferi oricum. Dar te iubesc enorm si nu stiu cum sa lupt pentru tine.

Sunt dispus sa renunt la orice, numele meu de familie, planurile de viitor, prietenii mei... orice ca sa am dragostea ta, alaturi de tine voi trai toata viata (sper) si nici toti prietenii impreuna nu t epot inlocui.

Daca ai promis ca daca iti ofer liniste si divortam intre timp, si peste 5-6 luni, daca te mai iubesc, si te mai doresc la fel de mult, voi mai avea o sansa, atunci nu inteleg, de ce sa nu amanam divortul final? Te las linistita intre timp, fac tot ceea ce imi ceri... dar nu renunta te rog. Daca e sa continuam, e mai bine sa continuam ca sot si sotie, casnicia ne va uni mai mult, trebuie doar sa trecem peste micile impasuri.

Stiu ca nu am pretuit casnicia suficient de mult, nu am stiut cum, nu mi-a zis nimeni ca femeile sunt dificile toate in PMS sau in sarcina, sau dupa, sau in primii ani de casatorie. Nu am stiut. Pretuiesc casatoria, imi ofera cel mai nepretuit lucru, o familie.

Jur ca te iubesc si ca ma caiesc pentru tot ce am facut, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta. Si jur ca m-am schimbat, vreau sa ma schimb, vreau sa-ti dedic viata mea tie, sa te fac fericita, iarta-ma ca m-am preocupat mai mult de propria fericire, desi nu asta inseamna sa iubesti, am iubit egoist.

Realul motiv?

Sunt atatea de zis dar tu nu mai ai chef sa ma asculti...

Nu inteleg de ce te porti asa cu mine,tot ce vreau e sa-ti vorbesc,sa ma intelegi si daca pot sa-ti fiu aproape. M-a durut ca nu n-ai lasat sa vin cu tine la doctor si dupa nici nu mi-ai zis cum esti, ce a zis...

Eu nu am renuntat niciodata la tine, chiar si cand mi-era cel mai rau imi propuneam termene care apoi le amanam, pentru ce te iubesc prea mult sa renunt.

Am invatat in ultimul timp sa te accept asa cum esti, si mi-am dat seama ca te pretuiesc mult, as vrea sa dau totul inapoi sa fac altfel dar nu pot. Ma gandeam ca faptul ca suntem casatoriti o sa insemne suficient de mult pentru tine ca sa nu renunti si tot nu stiu de ce.

Care e motivul care te face sa nu mai imi dai o sansa? Vreau ceea ce vrei si tu, casnicie, sa imbatranim alaturi si copii cat mai repede. Si vreau sa ma iubesti, atat. De ce fugi cand dai peste niste mici greutati, te iubesc si te vreau pe tine, azi ni e iluzie,pentru ca te cunosc...

Daca totusi renunti,de ce nu accepti macar sa ma lamuresti si pe mine si sa ma asculti, in prezenta unei persoane impartiale.

De ce cred ca ar trebui sa mai fim impreuna:

- greselile care le-am facut pana acum sunt mici in comparatie cu cea care o facem daca divortam;

- neintelegerile au fost din lipsa de comunicare, nestiinta, lipsa de credinta, si context dificil, cred ca ne duce capul sa trecem si sa rezolvam astea;

- te iubesc inca enorm si cred ca ma mai iubesti si tu inca;

- suntem foarte buni parteneri de viata, suntem buni sa luptam impreuna si daca am ave buna intelegere nu exista nimic ce nu am putea face impreuna;

- ne cunoastem, am ajuns intr-un punct de unde nu poate merge decat mai bine, am gresit mult si vreau sa fiu mai bun, te vreau in viata mea pentru totdeauna; nu vei mai avea alte surpize, alte defecte, cele care le am, voi face tot ce pot sa le schimb, nu exista oameni perfecti

- suntem casatoriti, in fata lui Dumnezeu ar trebui sa luptam pentru asta inainte de renunta

- materialist nu sunt, oricand vrei pot face un act catre maica-ta cum ca am luat eu inprumut de la ea, astfel incat sa nu-ti fie frica ca doar asta ma intereseaza;

- facem contract prenuptial daca vrei, nu am nevoi de nici un apartament;

- vreau copii, curand, si iti voi fii alturi si voi face tot ce pot pentru asta;

- vad casnicia altfel acum si o voi pretui mult mai mult, imi cer scuze ca nu am facut-o;

Te rog gandeste-te, spune-mi cum te simti cu ochiul, ce a zis doctorul, si te rog daca poti sa-mi faci favoarea de a merge sa vorbim cu cineva, tu alegi cu cine, vreau sa ne ajute sa ne intelegem actiunile pana acum.