E mai greu, nu mai usor...

E mai greu, nu s-a schimbat nimic in bine, inca mai am credinta ca totul ar putea sa fie ok intre noi ... Atat timp cat nu renunt la aceasta credinta nu cred ca voi fi mai bine... Am niste dimineti ingrozitoare, ma trezesc agitat, cu gandul la tine... Si nu stiu ce sa fac, nefacand nimic nu ma reprezinta.... nefacand nimic parca renunt si Doamne ce doare, nu vreau sa fac asta dar nu mai stiu ce sa fac.

Stiu ca ar trebui sa-ti doresti si tu, ar trebui sa ma iubesti suficient de mult ca sa nu renunt, si ma intreb, daca renunti oare inseamna ca nu ma iubesti?

Sunt gelos si urasc toti barbatii, pentru ca oricare altul ar putea fi langa tine pe viitor, si ma doare pentru ca esti babyutza mea, pentru ca te iubesc. Urasc si mai multi pentru ca stiu cum sunt multi barbati, vad unii din prietenii mei, ti-as dori sa fii mai fericita decat ai fost cu mine, si mi-e frica sa nu dai peste unul care nu te va pretui, care va dori doar sa ti-o puna si atat. Ma doare asta pentru ca stiu ca timp de 2 ani, am tanjit dupa orice mangaiere de-a ta, dupa orice moment de intimitate, de confirmare a sentimentelor. Ma doare pentru ca noi, trebuia sa ne pretuim, sa ne distram, sa ne respectam...

Orice femeie, nu esti tu... Ar fi o posibilitate sa ma ascund in bratele altcuiva, dar m-as pacali singur, eu tot la tine ma gandesc, tot pe tine te iubesc. Asta a fost si motivul care m-a tinut sa nu te insel, nimeni nu era tu, eu nu imi doream sa am pe altcineva, niciodata nu mi-am dorit asta, imi doream ca noi sa ne intelegem mai bine... Imi doream ca relatia noastra sa fie mai buna.

Am nevoie de tine, si un pic de iubire sa fiu fericit, si imi voi dedica toata viata tie, dar vreau sa stiu de ce fac asta, vreau sa stiu ca ma vrei pe mine, nu pe cineva langa tine, vreau sa stiu ca nu as putea fi inlocuit, si vreau sa stiu ca daca nu as fi langa tine ai suferi, vreau sa plangi, dar nu din cauza ca te supar eu, ci de fericire, sau poate, pentru ca plec o scurta perioada.

Vreau linistea care ar trebui sa o ofere o relatie de casnicie, si noi nu ne-am bucurat de ea niciodata, eram prea grabiti sa ajungem undeva, ca sa mai mirosim florile de pe drum .

Fiecare zi fara tine e groaznica, acum incerc sa nu te caut, e a treia zi azi cand nu fac nimic, sper sa nu crezi ca am trecut peste, sau ca ies cu altcineva... pentru ca doar la tine ma gandesc si sufar ca un bou. Nu-mi pare rau ca sufar, dar imi pare rau ca nu-mi esti aproape.

Nu stiu daca ar trebui sa-ti arat blogul sau nu, nu stiu daca ar conta sa stii ce simt.

Te iubesc si te voi iubi mereu.